Am îmbătrânit – nu mai sunt cool… ;)

16 ani

Toate povestile bune incep asa: „Cand eram eu tanar…”. Eu nu ma consideram asa de „batrana”, insa m-am surprins deja de cateva ori spunandu-le copiilor mei: „cand eram eu tanara…”. CUUUUM??? Eu sunt batrana deja? Chiar si eu am fost socata de ce mi-a iesit pe gura… 🙂

Adevarul e ca, in ultimii ani, observ din ce in ce mai multe semne de „ramolire”… 🙂 Spiritul meu aventuros pare sa ma fi parasit, am devenit muuult mai precauta cu orice mi se intampla pe lumea asta… Inca mai am dinti in gura, dar, la viteza cu care evolueaza lucrurile, poate ar trebui sa incep sa ma interesez de preturile protezelor. O sa am grija cum beau apa, sa nu le scap in pahar, asa cum am vazut prin filme. 🙂

Acum cateva zile, le aratam copiilor albumele mele foto din tinerete… Din tineretea aia, mai de demult, nu asta de acum. Ma uitam si eu la propriile poze de parca era vorba de altcineva. Fata aia era atat de visatoare, de plina de viata si energie… Cea mai mare dorinta a mea era sa sar cu parasuta intr-o buna zi… Nu-mi era frica de nimic! Acum??? Sa sar cu parasuta??? Doamne, fereste!!! N-as face asta pentru nimic! Cred ca as muri inainte sa fac saltul din avion. Puteam si sa stau toata noaptea treaza, fara nicio problema. Acum, cand ii culc pe copii seara, de multe ori adorm inaintea lor. Uneori, ii grabesc la culcare pe motiv ca EU nu mai rezist, nu ei. Nici nu va pot spune cat s-au rugat copiii de mine, asta vara, sa ma dau cu „colacul” pe toboganele de apa. Cred ca a trebuit sa-mi adun toata stapanirea din lume ca sa infrunt „monstrul necunoscut” si sa nu-mi stea inima pana la finalul cursei… Pe cei mici, nici macar nu-i las sa se catere in copaci, chit ca asta era placerea copilariei mele. Acum, mie mi-e frica chiar si pentru mine, cea care a trecut, cand ma gandesc cum  petreceam ore intregi in varful copacilor culegand cirese, dude sau corcoduse…

Si cine sunt toti artistii astia noi??? Habar nu am cum ii cheama pe cei mai multi dintre ei! In schimb, retraiesc cu bucurie amintirile cand Michael Jackson,  Boyz-II-Men, Sade si Toni Braxton scoteau hituri pe banda rulanta. Recent, ma uitam si la niste modele de rochii pe care, acum cativa ani, nu m-as fi gandit sa le port, imi pareau a fi de femei „in varsta”. Acum, chiar imi plac; ba, mai fac si planuri cum sa am si eu o garderoba asemanatoare… pe buget! :)

Oare ce mi se intampla este o intersectare intre fenomenul imbatranirii si responsabilitate? Sau care-i misterul? Ma calmez cu gandul ca nu e ca nu mai sunt „cool” 🙂 , ci ca sunt doar mai… inteleapta. Sau poate ca abia ACUM sunt „cool”, doar ca ceilalti mai tineri nu stiu sa-l aprecieze! Aha!!! Dar stiti ce ma ingrozeste cel mai tare? Ca, peste nu multi ani, copiii mei vor ajunge exact in acelasi punct in care se vor crede „cool” si pe mine ma vor percepe ca fiind cea care nu-i lasa sa fie ca toti ceilalti tineri… ATUNCI sa vezi mutre suparate!!! Obisnuiam sa zic ca, „atunci cand voi avea copii, voi merge cu ei in discoteci”. Da-da… La ce am vazut si auzit despre „discotecile” de acum, cred ca nu-i mai las nici macar pe ei acolo, daramite sa ma duc eu!

Cat despre mancare… desi imi placea la nebunie mancarea foarte picanta si mancam cu cea mai mare placere „chevda” indian, acum prefer lucrurile blande, chiar si cand vine vorba de digestia mea. De bauturi acidulate, nici nu poate fi vorba… Baloneaza! Singura mea mare bucurie culinara a ramas ciocolata! Slava Domnului, inca nu am alergie la asta, si sper ca nici nu o sa fac vreodata! Vorba aia, pot trai fara multe lucruri, dar nu fara ciocolata mea! 🙂

20 ani

Si stiti ce altceva mai este grozav dupa o anumita varsta? Ca nu-ti mai pasa ce gandesc ceilalti despre tine! Vazusem undeva un text care vorbea exact despre asta: daca, la 20 ani, petreci 2 ore in fata oglinzii ca sa iesi din casa, la 60 ani esti multumita ca ai reusit sa te imbraci singura ca sa poti pleca unde ai nevoie! Pana la urma, tot e buna treaba asta cu imbatranirea… am economisit 2 ore pe zi!!! 😀

Voi ce spuneti??? Cum resimtiti trecerea anilor? Ce obisnuiati sa faceti odata si acum nici nu vreti sa auziti de acel lucru? Va simtiti mai bine in pielea voastra acum sau cum erati in urma cu 10 ani?