Cum sa traim fericiti si fara urma de suparare

28115003294_eb7a14d54d_o„Daca nu va conta peste 5 ani, nu pierde nici macar 5 minute infuriindu-te pentru acel lucru!”

Intalnim multi oameni in viata noastra. Pe unii ii consideram o binecuvantare, pe altii o catastrofa… Poate ca, uneori, chiar noi suntem vinovati pentru perceptia pe care o avem asupra lor si nu intotdeauna ce percepem despre o situatie constituie adevarul absolut. De multe ori, oamenii ne supara tocmai din cauza egoismului nostru, nu pentru ca asta ar fi dorit ei sa obtina. E nevoie de multa maturitate si intelepciune sa realizam asta si sa ne schimbam.

Totusi, indiferent care ar fi motivul supararii noastre, acest sentiment ne afecteaza in profunzime si are efecte dezastruoase. Poate nu ne dam seama pe moment de ele, dar, in timp, vei observa ca supararea iti afecteaza in mod negativ viata si sanatatea. Imagineaza-ti ca arunci o piatra intr-un lac. Piatra va forma cercuri concentrice, va tulbura apa pana la fundul ei. Asa e si cu supararea, daca o lasi sa te afecteze… Fiecare cerc reprezinta un aspect al vietii noastre. Mai intai, piatra/supararea iti va afecta propria stare de bine, puterea de concentrare, bunul mers al organelor interne, imbolnavirea lor (mai mult sau mai putin vizibila) in timp. Apoi, aceasta apasare se resimte in relatiile cu cei din jur: nu vei mai zambi cand copilul iti arata un desen facut de el, il vei privi scurt, sec si cu gandul in alta parte; sau poate nu vei observa nici un gest frumos venit din partea sotului sau a parintilor tai. Esti prea trista sa te mai bucuri… Astfel, copilul va deveni trist la randul lui, poate nu se va mai putea concentra la ore gandindu-se mereu ca „mami nu-l mai iubeste” (asa sunt copiii, acesta este modul lor de a gandi), sau poate sotul va ajunge incet-incet la concluzia gresita ca are o sotie acra si va incepe sa se uite in alta parte in cautare de confort, prietenii vor incepe sa te barfeasca atunci cand nu esti in preajma si se vor indeparta de ceea ce ei vor percepe a fi o persoana toxica, o persoana care, in loc sa binedispuna, ori sta imbufnata, ori le intuneca si lor ziua obligandu-i sa o asculte mereu si mereu cu aceeasi problema…

femeie-fericita-happy-woman-sadness-suparare

Adevarul este ca noi suntem in cea mai mare parte responsabili pentru directia in care o iau lucrurile in viata noastra. Daca ne concentram pe emotiile intunecate, intregul nostru univers va capata aceasta nuanta. Daca, asa cum spune citatul de mai sus, evenimentul care-ti produce momentan o suparare nu va mai conta peste 5 ani, ba chiar nu-ti vei mai aminti de el, atunci nu merita sa-l tratezi serios. Orice ar fi, se poate rezolva! Pentru orice exista o solutie. Nu abandona niciodata si, mai ales, nu te lasa doborata! Cu calm, vei gasi solutia potrivita. Viata este un test continuu, dar e chiar frumos, cu recompense din plin… Orice gand urat trece, orice vorba aruncata de cineva va fi uitata, orice neimplinire poate fi inlocuita de alte impliniri importante. Iubirea, la modul absolut, este cea care face totul sa infloreasca in jurul nostru. Iubirea pentru partener, copii, parinti sau prieteni este doar o parte din aceasta iubire absoluta, pentru intreaga existenta si pentru tot ce vedem in jurul nostru: pamant si cer, iarba si flori, aer si soare, animale si munti, puterea de a gandi si simti. Si apoi avem… iertarea.

photo credit: benjaflynn Expend via photopin (license)

photo credit: Isengardt Lizy via photopin (license)

Reclame

Cum sa te pregatesti pentru casatorie

De cand suntem mici, suntem asaltate de povesti frumoase cu printese care-si gasesc iubirea (de obicei, chiar la prima vedere) si care se casatoresc cu printul perfect in cel mai scurt timp. Crestem gandind ca asa ni se va intampla si noua cand vom fi in floarea varstei si visam cu ochii deschisi la ziua nuntii, crezind ca tot restul vietii, dupa acel minunat moment, va fi exact la fel. De ce n-ar fi? Doar totul a fost de basm, de la prima intalnire pana la mersul in fata altarului…

19541657388_7a5f275bae_o

Cand crestem, aflam Continuarea

Care sunt „adevaratele infrangeri”?

Imi aduc aminte ca, atunci cand eram studenta, imi lipisem deasupra biroului un mic afis facut de mine care sa ma motiveze si sa ma ajute in a-mi mentine moralul ridicat in orice imprejurare a vietii. Ajunsesem la o varsta la care personalitatea unui om este deja definita, in mare. Eram sigura pe mine si pe faptul ca stiam exact ce vreau de la viata. Acum, mai trebuia doar sa muncesc si sa sper ca totul urma sa decurga asa cum visam…

Afisul de care vorbesc spunea asa:

„Nu esti infrant atunci cand sangeri
Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s,
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis.”

23407737789_768e020fd2_o Daydreamin visare vis.jpg

 Credeam cu toata fiinta mea in aceste cuvinte! Nu stiu cine a scris versurile si nu-mi aduc aminte nici cum au ajuns la mine, insa ele mi-au fost calauza in viata ani de zile… Eram o tanara care credea in oameni, in corectitudine, in eforturi rasplatite. Visam la o familie frumoasa si numeroasa, la implinire profesionala ca dascal in scoala, la liniste si fericire. Aveam inca dilemele si intrebarile mele despre cum va fi si incotro va merge viata mea, insa credeam ca nimic nu te poate impiedica sa iti ating visele atata timp cat nu cobori standardele pe care le ai.

Anii au trecut, iar increderea nemarginita pe care am acordat-o oamenilor s-a dovedit a nu fi meritata. Nu cred ca e rau ca le-am acordat acea incredere, insa mi-ar fi prins bine sa fiu mai realista, sa inteleg din timp ca oamenii sunt schimbatori, influentabili si, mai ales, supusi ispitelor de tot felul, lucru care ii face sa nu mai ia deciziile corecte din punct de vedere moral, sa devina egoisti si tu sa pierzi… Nu am ajuns nici profesor, asa cum visam, fiindca  m-am indreptat spre alta cariera la sfarsitul facultatii. Mai mult de nevoie. Am simtit o mare dezamagire si m-am simtit foarte naiva sa cred ca visele chiar ar fi putut sa devina realitate atat de simplu si usor. Cu siguranta, in lumea reala nu este asa… Sau poate o fi pentru altii, nu stiu; eu am primit traseul mai greu…

Dupa ani de zile si foarte multe incercari, inteleg ca visele pot lua o forma usor diferita fata de cea imaginata initial. Inteleg si ca e nevoie sa mergi pana la capat alaturi de lucrurile in care crezi cu adevarat! Am schimbat cariera, am schimbat orasul de rezidenta, insa ceva ce nu puteam sa schimb pentru ca am crezut prea mult in asta si nu ma vedeam traind altfel a fost visul de a avea multi copii. Pentru mine, casatoria venea cu multi copii la pachet sau nu venea deloc. La acest vis nu am renuntat si CLAR mi s-a implinit: 5 copilasi si inca unul pe drum!

Acum, in aceasta ipostaza de mama si sotie, visele mele s-au schimbat… pentru ca acum visez pentru ei. Visez sa le fie bine, visez la viitorul altcuiva in loc de propriul meu viitor, ma ingrijesc de alte personalitati in devenire si deseori aud aceleasi discutii… „ce visez sa ma fac atunci cand o sa fiu mare”…

 

photo credit: The Best Things in Life are Free, Setting Sun, Lima via photopin (license)