Ce-ai face dacă, într-o dimineață, te-ai trezi iar la vârsta de 14 ani?

De curând, mi-a fost pusă această întrebare și nu am putut să dau un răspuns atunci, pe loc. Nu pentru că n-aș fi avut ce spune, ci tocmai fiindcă ar fi atât de multe lucruri pe care le-aș face diferit…

adolescenta zambind surpriza in oglinda ce ai face daca

În primul rând, când spun 14 ani, îmi vine în minte relația nu tocmai bună pe care o aveam atunci cu părinții mei. Nu prea ne înțelegeam unii pe alții, parcă eram din lumi diferite. Un tată strict, o mamă supusă care încerca, totuși, să mă răsfețe, iar unul dintre copii (adică eu, cea mai mare), rebela, care lua aceste gesturi care cerșeau dragoste de bune, de parcă mi s-ar fi cuvenit. Poate pentru că imitam, subconștient, comportamentul tatălui meu care doar cerea și se făcea… Nu căutam o relație cu ai mei. Aveam cărțile mele din care citeam la orice oră din zi și din noapte. Ai putea spune că era un lucru bun, că mi-au umplut capul de cultură… Poate. Însă, pe lângă generalitățile aflate, modul în care ți se cizelează gândirea și comparațiile pe care le faci, fără să-ți propui, cu viața ta reală, te aduc în starea în care începi să te îndoiești de ceea ce ai, vezi totul la modul idealist și, încet-încet, ajungi să critici fiecare gest și mișcare a celor din jur pe motiv că tu te-ai convins, din cărți, că altcumva e mai bine. Poate nu e valabil pentru toată lumea, dar eu, din cauza stricteții tatălui meu, am fost o tânără care a stat mai mult inchisă în camera ei, cu cartea în mână, și poate că multele laude din partea celorlalți mi se urcaseră la cap și mă înțepa ghimpele mândriei. Aș vrea să fi știut atunci ce știu acum, să fi schimbat ceva în comportamentul meu, să fi avut mai multă blândețe, mai multă recunoștință și mai multă maturitate… Abia pe băncile facultății am mai apucat la minte și-mi dădeau lacrimile când mă gândeam la eforturile pe care le făceau părinții pentru mine. Nu am fost nicicând fiica ideală, iar pentru asta îmi pare foarte rău. Nu știu sigur dacă mi-ar fi stat, cu adevărat, în putere să schimb ceva (dat fiind că mi se și cerea mereu mai mult), dar mi-aș dori să fi fost un pic altfel, un pic mai bine din acest punct de vedere. Modul în care pot să corectez trecutul este să aplic lecțiile învățate în relația cu proprii mei copii și încerc să le umplu sufletul de afecțiune și încredere în sine (citeste si „Am îmbătrânit, nu mai sunt cool”). Eu am fost extrem de timidă, ca și copil (cred eu că tot din cauza stricteții tatălui meu), iar asta nu mi se pare că a fost bine. Am fost nedreptățită deseori de alte persoane și am pierdut mult din cauză că nu aveam curajul să vorbesc, să-mi spun părerea sau să cer să se repare nedreptatea. Asta m-a demotivat complet de multe ori și nu am realizat lucrurile de care acum îmi dau seama că mi-ar fi prins bine sau că m-ar fi făcut fericită.

Un alt lucru pe care-l regret este că, deși la 14 ani mă convinsesem că Dumnezeu există, nu m-am rugat mai des. Rugăciunea este atât de puternică și modelează atât de frumos caracterul! Cred că aș fi avut mai multă nevoie de așa ceva pentru smerenie, iar relația mea cu părinții ar fi fost, automat, mai bună. Rugăciunea te face să te simți mai fericit, mai liniștit, vezi lucrurile mai clar, îndepărtează frământările fără rost. Așa cum spunea și Iisus, la ce-ți folosește să-ți faci griji? Poți să adaugi la înălțimea ta dacă îți faci griji mai multe? Lasă totul în grija lui Dumnezeu, că El știe mai bine ce ai tu nevoie cu adevărat…

La 14 ani, nu aveam Internet, bloguri si Google unde să mă interesez și să aflu lucrurile pe care nu le puteam afla la oamenii mari din preajma mea, dar, dacă ar fi să am ACUM 14 ani,  în era tehnologiei, cu mintea de acum, cred că aș putea să realizez mult mai multe lucruri și pe plan profesional și financiar. Tinerii din ziua de azi au mult mai multe șanse să-și croiască un viitor frumos, au mult mai multe opțiuni și uneltele necesare pentru a realiza orice își doresc. Acum, deși am câteva proiecte conturate în mintea mea, se pare că nu mai am suficient timp pentru toate astea, ci doar responsabilități de adult și de familist…

Ce nu ar trebui să schimb sunt sensibilitatea pe care o aveam și pasiunea, modul în care mă implicam cu totul când îmi placea ceva. Nu aș schimba visul de a cunoaște cât se poate de mult lumea asta, de-a trăi iubirea la modul ideal, de-a pune inimă în tot ce ține de copii, de-a fi cea mai bună versiune a mea.

Tu ce ai face dacă mâine dimineață te-ai trezi și ai avea 14 ani??? Ce ai schimba la viața ta? Sau ești perfect mulțumită de cum au decurs lucrurile și ai lăsa totul așa cum a fost? Spune-mi în rubrica de comentarii, abia aștept să cunosc și experiența ta de viață!

 

Sursa foto: Shutterstock

 

 

 

 

Reclame

Am îmbătrânit – nu mai sunt cool… ;)

portret Dragi Femei tanara 16 ani

16 ani

Toate povestile bune incep asa: „Cand eram eu tanar…”. Eu nu ma consideram asa de „batrana”, insa m-am surprins deja de cateva ori spunandu-le copiilor mei: „cand eram eu tanara…”. CUUUUM??? Eu sunt batrana deja? Chiar si eu am fost socata de ce mi-a iesit pe gura… 🙂

Adevarul e ca, in ultimii ani, observ din ce in ce mai multe semne de „ramolire”… 🙂 Spiritul meu aventuros pare sa ma fi parasit, am devenit muuult mai precauta cu orice mi se intampla pe lumea asta… Inca mai am dinti in gura, dar, la viteza cu care evolueaza lucrurile, poate ar trebui sa incep sa ma interesez de preturile protezelor. O sa am grija cum beau apa, sa nu le scap in pahar, asa cum am vazut prin filme. 🙂

Acum cateva zile, le aratam copiilor albumele mele foto din tinerete… Din tineretea aia, mai de demult, nu asta de acum. Ma uitam si eu la propriile poze de parca era vorba de altcineva. Fata aia era atat de visatoare, de plina de viata si energie… Cea mai mare dorinta a mea era sa sar cu parasuta intr-o buna zi… Nu-mi era frica de nimic! Acum??? Sa sar cu parasuta??? Doamne, fereste!!! N-as face asta pentru nimic! Cred ca as muri inainte sa fac saltul din avion. Puteam si sa stau toata noaptea treaza, fara nicio problema. Acum, cand ii culc pe copii seara, de multe ori adorm inaintea lor. Uneori, ii grabesc la culcare pe motiv ca EU nu mai rezist, nu ei. Nici nu va pot spune cat s-au rugat copiii de mine, asta vara, sa ma dau cu „colacul” pe toboganele de apa. Cred ca a trebuit sa-mi adun toata stapanirea din lume ca sa infrunt „monstrul necunoscut” si sa nu-mi stea inima pana la finalul cursei… Pe cei mici, nici macar nu-i las sa se catere in copaci, chit ca asta era placerea copilariei mele. Acum, mie mi-e frica chiar si pentru mine, cea care a trecut, cand ma gandesc cum  petreceam ore intregi in varful copacilor culegand cirese, dude sau corcoduse…

portret Dragi femei tanara 18 aniSi cine sunt toti artistii astia noi??? Habar nu am cum ii cheama pe cei mai multi dintre ei! In schimb, retraiesc cu bucurie amintirile cand Michael Jackson,  Boyz-II-Men, Sade si Toni Braxton scoteau hituri pe banda rulanta. Recent, ma uitam si la niste modele de rochii pe care, acum cativa ani, nu m-as fi gandit sa le port, imi pareau a fi de femei „in varsta”. Acum, chiar imi plac; ba, mai fac si planuri cum sa am si eu o garderoba asemanatoare… pe buget! 🙂

Oare ce mi se intampla este o intersectare intre fenomenul imbatranirii si responsabilitate? Sau care-i misterul? Ma calmez cu gandul ca nu e ca nu mai sunt „cool” 🙂 , ci ca sunt doar mai… inteleapta. Sau poate ca abia ACUM sunt „cool”, doar ca ceilalti mai tineri nu stiu sa-l aprecieze! Aha!!! Dar stiti ce ma ingrozeste cel mai tare? Ca, peste nu multi ani, copiii mei vor ajunge exact in acelasi punct in care se vor crede „cool” si pe mine ma vor percepe ca fiind cea care nu-i lasa sa fie ca toti ceilalti tineri… ATUNCI sa vezi mutre suparate!!! Obisnuiam sa zic ca, „atunci cand voi avea copii, voi merge cu ei in discoteci”. Da-da… La ce am vazut si auzit despre „discotecile” de acum, cred ca nu-i mai las nici macar pe ei acolo, daramite sa ma duc eu!

Cat despre mancare… desi imi placea la nebunie mancarea foarte picanta si mancam cu cea mai mare placere „chevda” indian, acum prefer lucrurile blande, chiar si cand vine vorba de digestia mea. De bauturi acidulate, nici nu poate fi vorba… Baloneaza! Singura mea mare bucurie culinara a ramas ciocolata! Slava Domnului, inca nu am alergie la asta, si sper ca nici nu o sa fac vreodata! Vorba aia, pot trai fara multe lucruri, dar nu fara ciocolata mea! 🙂

portret tanara 22 ani Dragi Femei

20 ani

Si stiti ce altceva mai este grozav dupa o anumita varsta? Ca nu-ti mai pasa ce gandesc ceilalti despre tine! Vazusem undeva un text care vorbea exact despre asta: daca, la 20 ani, petreci 2 ore in fata oglinzii ca sa iesi din casa, la 60 ani esti multumita ca ai reusit sa te imbraci singura ca sa poti pleca unde ai nevoie! Pana la urma, tot e buna treaba asta cu imbatranirea… am economisit 2 ore pe zi!!! 😀

portret Dragi Femei 22 ani

Voi ce spuneti??? Cum resimtiti trecerea anilor? Ce obisnuiati sa faceti odata si acum nici nu vreti sa auziti de acel lucru? Va simtiti mai bine in pielea voastra acum sau cum erati in urma cu 10 ani?