Filmul care mi-a schimbat viata

Bucurie, tristete, revolta, induiosare… filmele ne-au adus tuturor, pe langa informatii utile sau povesti palpitante, si o multime de sentimente. Filmele ne-au facut mereu viata mai interesanta si ne-au facut sa simtim „cum ar fi sa”.

Mie imi placeau mult filmele cand eram mica. In orasul meu, erau doua cinematografe si in fiecare luni se schimba programul. In weekend, aveam programul bine stabilit: sambata mergeam la unul dintre cinematografe, duminica la celalalt. Atat de mult imi placeau filmele incat visul meu era sa fiu actrita , sa pot trai si eu la fel de multe si variate vieti pe cate personaje principale existau in filmele vazute.

Filmul care mi-a marcat viata, insa, a fost  Continuarea

Reclame

Despre prostituatele care nu sunt prostituate si carnea care nu e de vanzare

In ultimele zile, in spatiul social media se discuta foarte mult despre acel Bal al Bobocilor de la Cluj, in care niste adolescente mananca banane dintre picioarele partenerilor lor de spectacol. Tin sa mentionez de la bun inceput ca eu SUB NICIO FORMA nu sugerez ca acele tinere fete au ceva de-a face cu titlul acestui articol!!

Singura legatura pe care o vad este abuzul care s-a produs asupra lor si de care, culmea, tocmai victimele acestui abuz sunt criticate si acuzate. Foarte rar mi-a fost dat sa vad o replica a cuiva cu un pic de empatie si care sa vada problema per ansamblu. Nici nu pot spune cat m-au durut comentariile pline de rautate si imature ale unor barbati tineri care acuzau cu fermitate fetele pentru ce s-a petrecut acolo.  Sa ne intelegem bine: acele tinere, poate inca niste suflete de fetite in trup pe tanar adult (ca asta esti la 14-15 ani), carora li se spune in fiecare zi ce dragute sunt, s-au inscris emotionate la acest Bal al Bobocilor la care participa, cum ii spune si numele, copiii abia intrati pe bancile liceului. S-au gandit ele sa se aranjeze cat de frumos au stiut sau au fost ajutate de mamele lor, si-au cautat rochite elegante si moderne pe care sa le poarte la acest spectacol, si-au pus mii de intrebari daca lumea le va placea, s-au straduit sa-si depaseasca complexele inerente varstei si au pasit pe scena pregatita. Prin traditie, aceste concursuri de Miss sunt organizate de clasa a XII-a de care apartine fosta castigatoare la Miss Boboc din urma cu 4 ani. Practic, acolo trebuie sa cautam mintea „geniala” si teribilista care a venit cu ideea cu bananele. Acela este vinovatul moral al acestei drame care s-a creat si care are potentialul de a rani definitiv psihicul in formare al acestor fetiscane de 14 ani.

Plang numai cand ma gandesc ca pot exista niste oameni atat de lipsiti de empatie si de omenie incat sa jigneasca in cel mai oribil mod aceste fete, cum am vazut si citit, din pacate, in social media. Barbati lipsiti de o educatie sanatoasa, invatati ca e in regula sa „incerce” cu orice femeie si ca singura problema e doar sa nu cumva sa faca vreun copil cu acea femeie (da, exista multi baieti crescuti in acest fel, din pacate, si asta e o tragedie), se intreceau in a acuza fetele si a le numi in feluri pe care nu le pot reproduce, hotarand ei ca ele erau singurele vinovate dat fiind ca au participat la proba…

Ce nu inteleg acesti… baieti, ca barbati nu pot fi numiti inca, este ca fetelor nu prea li s-a dat de ales. La acea varsta, si cred ca toate fetele pot sa confirme, cand intri in acea lumea a semi-adultului, in prima clasa de liceu, cu toate transformarile care navalesc peste tine, de la aspectul fizic pana la dezvoltarea sufleteasca, intrebarile pe care ti le pui, nesiguranta fiecarei zile, noutatea ce te inconjoara, conflictele intre generatii tocmai fiindca nu te simti inteles in valtoarea de sentimente pe care le traiesti, cand nu stii exact care-i drumul pe care s-o apuci si ce se va alege de viata ta, cand vrei sa fii acceptat de cei din jurul tau, sa ai prieteni (despre care tu nu stii ca, la randul lor, sunt influentati de mass media si alte sisteme sa mearga contra constiintei lor si li se spune ca asa este normal) si stii ca alternativa ar fi o viata de singuratate si deprimare exact in cel mai delicat punct al existentei si dezvoltarii tale ca om… ei bine, in acele momente, este foarte usor sa te lasi dus de presiunea celor din jur. Cu siguranta, fetele care participau la Miss Boboc nu aveau cum sa stie sau sa-si imagineze ca asa ceva putea fi o proba. In primul rand, la acea varsta, majoritatea sunt niste fete inocente care abia daca au experimentat primul sarut. Nu ma intereseaza cele cateva exceptii care fac parte din orice comunitate. Ele fac subiectul unui alt articol, eventual. Deci, aceste tinere a caror minte este inca destul de curata ca sa poata macar sa perceapa enormitatea actului pe care li se va cere sa-l imite, chiar si in joaca, au aflat exact cu cateva secunde inainte ce aveau de facut la „proba surpriza”. Nu am de gand sa popularizez acele imagini, dar sigur le-ati vazut deja si ati observat ca singurii care se distrau copios erau partenerii lor. Prinse in iuresul care probabil s-a creat, incurajate din toate partile asa cum stim ca fac tinerii teribilisti, cu chiote si ropote de aplauze, dupa ce parcursesera si alte probe din concurs, probabil ca au simtit ca nu mai au nicio iesire, au strans din dinti si au zis ca asta e, trebuie sa faca si asta… Nici nu se gandeau ele la amploarea pe care urma sa o ia minutul acela pe care ca probabil si ele l-au simtit ciudat, urat si umilitor.

Si, uite asa, am ajuns la finalul probei din care cele mai confuze si „ametite” personaje din cauza celor petrecute au devenit, peste noapte, vinovatele pentru aceasta nenorocire si blamate de o tara intreaga. Oare cum s-or fi simtit saracele fete? Cum or fi putut sa doarma in noaptea care a urmat publicarii acelei stiri? Cum mai au puterea sa iasa din casa dupa ce le-a recunoscut si vecina, si profesorul, si unchiul? Imi pare atat de rau pentru ele si ma doare sufletul pentru suferinta lor! As vrea ca toata lumea sa inteleaga ca o fata de 14-15 ani nu este deloc asa cum s-au grabit unii sa o catalogheze doar pe baza unei poze. Eu cred ca vinovatii acelei seri sunt, in primul rand, adultii care participau la spectacol ca si spectatori. Daca erau niste profesori sau parinti responsabili (si sigur erau in sala si unii, si altii, indiferent cum se apara Inspectoratul), sareau cu totii si stingeau proba in doi timpi si trei miscari. Dar, nu… S-au distrat si ei. Mai cu nodul in stomac, fiindca ii inghiontea constiinta, dar au stat si s-au uitat, totusi, fara sa faca nimic. Nici macar elevul din a XII-a, care a avut ideea asta idioata, nu este atat de vinovat de rezultat precum sunt adultii prezenti acolo. E si el in formare si nu are, inca, discernamantul si experienta de viata a unui adult de doua-trei ori mai in varsta decat el.

Si acum, filmuletul. De ce l-am adaugat? De unde titlul si legatura cu prostituatele? Din faptul ca aceste femei nefericite traiesc un iad. La fel, majoritatea dintre ele. Nu vorbesc de cele 1% care nu judeca suficient de bine sau nu au avut parte de educatie ca sa stie sa-si castige hrana facand altceva, ceva onest. Femeile pe care societatea le blameaza in acelasi fel sunt aceste prostituate. Din punctul meu de vedere, aceste tinere nici macar nu merita sa fie numite astfel fiindca sunt ranite si condamnate a doua oara chiar de noi in loc sa fim cei care intind o mana de ajutor. Poate ca ele se sacrifica pe sine doar pentru ca „pestii” care le-au rapit sa nu faca vreun rau unei surioare de-ale lor sau parintilor, fiindca asa sunt amenintate mereu pentru a le impiedica sa scape. Sunt torturate, batute, ucise, violate. Nu au voie nici macar sa se bucure de un somn odihnitor, ca noi ceilalti. Sunt dezumanizate, li se calca sufletul in picioare de atatea ori pe zi incat ajung sa se impietreasca, sa traiasca ca niste zombi, niste trupuri umblatoare detasate de suflet.

Un singur om le-a intuit suferinta: un preot catolic, Don Oreste. Le-a salvat cum a putut pe multe dintre ele, s-a rugat cu si pentru ele, dar, mai ales, a schimbat o mentalitate. Pe cea a politistilor care le cercetau si care credeau ca ele sunt doar parte a problemei din strada. Acum, politistii au inteles ca treaba lor este sa le salveze din mana calailor, nu sa le vaneze. Acest om al lui Dumnezeu a reusit sa arate lumii ca aceste fete sunt adevaratele victime, femei cu o putere incredibila pe care nu multi pot sa o aiba…

Ce-mi doresc eu??? Ce-as face daca as avea puterea??

Imi doresc, in primul rand, sa nu mai fie vieti tinere pierdute si distruse de oameni fara constiinta, sa fim milosi si buni unii cu ceilalti, sa fim mereu atenti la nevoile celor de langa noi, sa nu judecam dupa aparente, sa aducem bucurie si o raza de speranta celor tristi, sa nu mai acceptam senini suferinta altora si sa ne unim pentru a face dreptate celor napastuiti de alti oameni cu intentii rele. Asa sa ne ajute Dumnezeu!!!