Cum m-a salvat ingerul

Dintotdeauna, am fost o fire destul de retrasa, interiorizata si timida. Poate ca acum nu mai sunt atat de timida, insa am ramas la fel in rest. Acest fel de a fi al unui copil combinat cu un tata strict poate duce in doua directii: fie spre un simtamant adanc de singuratate fie spre o maturizare interioara precoce. Eu am avut sansa sa o traiesc pe a doua in mica tinerete. Am citit enorm de mult, eram si foarte empatica, iar asta m-a ajutat sa acumulez toate acele informatii citite de parca as fi trait eu toate acele experiente de viata!

Imi petreceam majoritatea timpului in camera mea si imi placea foarte mult acest lucru. Era lumea mea perfecta acolo, asa cum mi-o doream eu.  Printre pasiunile mele era si colectionarea de lumanari decorative. Langa pat, aveam o masuta cu lumanarile mele frumos aranjate. Puteai vedea tot felul de forme acolo: braduti, stupi de albine, statuete, ingerasi…

cemetery-1655378__480

Despre o intamplare cu un ingeras vreau eu sa va povestesc astazi, petrecuta chiar in camera descrisa mai sus… Fiind eu asa interiorizata, imi era cel mai usor sa ma adresez lui Dumnezeu, prin rugaciune. Descoperisem puterea rugaciunii pe la 13-14 ani, cand lucrurile nu erau asa cum imi doream si simteam ca mi se face o nedreptate. Ma rugam si-I ceream lui Dumnezeu sa-mi arate ca El exista cu adevarat, sa intervina El. In scurt timp, lucrurile luau o turnura neasteptata, dar aducatoare de bucurie… Puteti sa incercati si voi. Asta mi-a intarit credinta la inceput si, dupa ani de crestere spirituala, deja am simtit ca nu mai sunt o incepatoare pe acest drum, ci ca am o relatie personala cu El (am mai vorbit despre asta aici).

Am trait multe, foarte multe miracole in viata mea. Asta m-a smerit, fiindca asemenea dragoste si purtare de grija nu vei vedea din partea niciunui om! Cand eram adolescenta (sa fi avut 16-17 ani), imi placea foarte mult sa ma relaxez seara ascultand niste emisiuni tarzii de la radio, pentru adolescenti, ale doctorului Cristian Andrei intinsa pe mocheta groasa si pufoasa din camera, cu singura lumina venind de la cate o lumanare decorativa de pe masuta. Ma si rugam. Tot asa, cu fata spre masuta mea pe care ardea cate o lumanare obisnuita pusa intr-un pahar de sticla.

Intr-una din aceste seri, dupa rugaciune, m-am intins in pat. Imi doream sa mai stau asa putin, cu gandurile mele, nu sa ma culc imediat.Imi placea lumina calda emanata de lumanarea din pahar, asa ca am mai lasat-o aprinsa. Mi-am propus s-o sting un pic mai incolo…

Un pic mai incolo, insa, eu deja adormisem.

Din somnul profund in care cazusem, am simtit cum cineva, ca o voce interioara, tot imi spunea: „Trezeste-te! Trezeste-te!”. Faceam tot posibilul sa nu o bag in seama. Imi era atat de somn… Nu-mi doream decat sa raman acolo, nemiscata, adormita.Vocea aceea, insa, nu-mi dadea pace. Dupa multe, multe insistente, m-am ridicat in capul oaselor parca fortata, cu ochii inchisi, lipiti de somn in continuare, si am inceput sa suflu ca hipnotizata. Acum, ca ma gandesc, nu am nicio explicatie logica pentru ce suflam intruna, dar am continuat sa fac asta cat de tare puteam pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac, pur si simplu… La un moment dat,  mi-am dat seama ca intentia mea era sa sting lumanarea lasata arzand inainte sa pun capul pe perna. Simteam o caldura puternica in fata mea, dar, in starea aia intre vis si realitate, tot ce gandeam era „de ce nu se stinge odata lumanarea asta?”.

Dupa efortul meu intens si indelungat, totul s-a linistit brusc. Inca nu-mi puteam dezlipi ochii, dar simteam ca s-a facut din nou intuneric si m-am intins iarasi in pat. In timpul in care a trecut, imi tot treceau diverse intrebari prin minte…. Simteam ca ma pisca fata si nu intelegeam de ce! Iar lumanarea aia… de ce nu s-a stins din prima? De ce a trebuit sa suflu de 100 de ori in ea? Gandurile astea nu-mi dadeau pace si mi-am propus sa ma dezmeticesc , caci trupul imi era greoi si nu voia sa ma asculte. Tin minte ca am facut un efort interior imens ca sa deschid ochii, in sfarsit. Asta a fost cel mai dificil gest in noaptea aia: sa deschid ochii pe cand trupul ma indemna sa dorm, sa dorm, sa dorm…

Odata ochii deschisi, incet-incet mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Simteam ca, acum, toate simturile mele erau treze! M-am ridicat din pat si am aprins becul.

In camera, era NEGRU!!! Un fum gros umplea locul, dar usa camerei era inchisa. M-am bucurat fiindca nu voiam sa afle parintii, ca as fi avut niste explicatii serioase de dat… Lumanarea pe care o lasasem aprinsa arsese jumatate din paharul de sticla in care statuse pana atunci! Fara sa-mi dau seama, stinsesem nu doar flacara unei lumanari, cum credeam eu cand eram cu ochii inchisi, ci o flacara mult mai mare… Si acum ma minunez fiindca flacara era chiar in coltul mesei, langa patul meu, acolo unde imi tineam eu capul pe perna. Ar fi putut sa-mi arda parul, perna, patul… Nici nu vreau sa ma gandesc mai departe!

Am deschis geamul larg, am pus ceva haine pe la pragul usii ca sa nu se duca fumul in restul casei si am cautat ceva de care sa ma ajut. Am gasit un atlas geografic mare si cu coperte rosii, il tin minte si acum, pe care l-am folosit ca sa pun aerul in miscare si sa fac fumul sa iasa mai rapid. Abia dupa vreo doua ore am fost multumita si am considerat ca am indepartat orice urma de fum.

Pentru ca fata ma ustura in continuare, m-am dus la baie si m-am privit in oglinda: aveam 2-3 zone pe fata unde fusesem arsa un pic (inclusiv pe nas, barbie si obraji, tin minte). Arsurile nu aratau rau, constau in niste basicute marunte, grupate in zonele de care va spuneam, dar care s-au vindecat repede, in cateva zile. Pielea ustura un pic, dar am fost recunoscatoare ca nu a fost mai rau…

Ce nu-mi aduc aminte este sa fi tusit. Deloc! Fumul era gros, dar singura explicatie pe care o gasesc este ca plamanii mei s-au intoxicat lent, ca proverbiala broasca pusa la fiert fara sa simta, si de aceea nu au mai reactionat. Probabil tot de aia nu mai aveam nici puterea sa ma trezesc, ci-mi doream mai degraba sa fiu lasata in pace sa dorm…

Parintii mei nu au aflat niciodata ce s-a intamplat. Pana acum, ca mai citeste si mama blogul asta uneori… 🙂 Ma simt fara cuvinte cand ma gandesc la minunea, la intamplarea supranaturala care m-a salvat… Ce as putea sa mai zic? Voiam doar sa va asigur si prin acest exemplu ca Dumnezeu poarta tuturor de grija, ca totul se intampla cu acordul lui si sa nu deznadajduiti vreodata! Eu inca sunt in viata. Cateva minute in plus sa fi ars flacara aceea si nu ar mai fi stins-o nici pompierii, decat cand ar fi fost deja prea tarziu! Pesemne ca Dumnezeu avea o misiune pentru mine si mai departe in viata, menirea mea inca nu-mi fusese implinita.

Eu am simtit apropierea lui Dumnezeu foarte des in viata mea. Acesta a fost doar unul dintre primele cazuri in care am constientizat interventia lui in salvarea mea, dar am trait minuni si mai mari… Poate o sa mai scriu despre unele din ele in alte articole. Deocamdata, slava lui Dumnezeu pentru minunile Lui si pentru ingerul pazitor pe care mi l-a dat la botez. El este prietenul meu cel mai bun si si-a indeplinit mereu misiunea in moduri incredibile, lasandu-ma in lacrimi de recunostinta! Stiu ca la fel fac si ingerii vostri pazitori si mi-as dori foarte mult sa imi povestiti la rubrica de comentarii, pe scurt, minuni care vi s-au intamplat! Sa fim marturisitori in semn de recunostinta lui Dumnezeu!

26 de gânduri despre ”Cum m-a salvat ingerul

  1. Oana M. zice:

    Adevarat miracol s-a intamplat in cazul tau. Slava Domnului ca totul a fost in regula. Si eu sunt de parere ca Dumnezeu te ajuta daca te rogi Lui. Si pe mine m-a ajutat si ma ajuta, dar mai ales daca crezi cu adevarat in existenta LUI.

    Apreciat de 2 persoane

    • dragifemei zice:

      Asa e, Oana! Sunt zilnic minuni prezente in viata noastra, desi oamenii prefera sa le numeasca „coincidente”… E bine sa constientizam ca nu exista coincidente, ci doar aranjeaza Dumnezeu lucrurile in asa fel in cat sa iasa ceva bine penru noi.

      Apreciază

  2. Maria I. zice:

    Wow!Mi s-a facut piele de găină!!!!!Am și eu o întâmplare cu îngerul păzitor!Fetița mea cea mare e foarte sensibilă,se îmbolnăvește repede și de cele mai multe ori face febră mare. Intr-o noapte auzeam intruna „trezeste-te, trezeste-te” si chiar simțeam cum cineva trage de mine. Când m-am trezit, copilul meu avea febra mare si a trebuit să o ducem de urgență la spital pt că era bebeluș.Avem norocul că spitalul e la 5 minute cu mașina.S-a dovedit a fi o infecție urâtă la ureche și in urină…încă mă trec fiori..
    Acum îmi dau seama că am neglijat relația mea cu Dumnezeu si cu îngerul meu păzitor. După cum spui in articol, toate se întâmplă cu un motiv,să citesc despre rugăciune și miracole, azi, a fost ca un semn de sus. Îți mulțumesc!!

    Apreciat de 1 persoană

    • dragifemei zice:

      Hristos a inviat! Multumesc, Maria! Da, trebuie sa ne rugam si mai mult in aceasta perioada, se anunta vremuri grele si avem nevoie mare de intarire spirituala… Dumnezeu sa va ajute sa treceti cu bine peste toate, iar ingerii vostri pazitori sa va fie mereu alaturi!

      Apreciază

  3. Raluca Brezniceanu zice:

    M-as avanta sa dau si o explicatie stiintifica, eu nefiind specializata in niciun fel in medicina, dar in timpul somnului nonREM apare aspectul de miscare brusca, generalizata sau asimetrica, ce determina trezire, cu iluzia de cadere sau alunecare. De obicei au la baza un factor stresant sau excitant cum este grija ta ca ai lasat lumanarea aprinsa. In general aceste episoade sunt frecvente la copii, in preadolescenta si apoi dispar.

    Apreciază

    • dragifemei zice:

      Era ora 2 noaptea cand m-am trezit, in conditiile in care m-am culcat pe la 10-11. Ti se pare ca abia abia atipisem? Plus ca deja arsese o mare parte din paharul DE STICLA. Inseamna ca trecusera niste ore… Iar de trezit, nu-mi doream cu niciun chip. Mi-as fi dorit sa fi citit cuvintele MELE, cu atentie si intelegere, nu sa arunci niste vorbe in vant din care sa rezulte ca nu ar exista ingeri…

      Apreciază

  4. Oana zice:

    Foarte interesanta intamplarea ta, si eu sunt credincioasa si ma rog des si cred cu tot sufletul ca undeva acolo exista multe miracole! Bine ca nu ai patit nimic si ..cred ca mai toti avem cel putin o patanie de care parintii nu stiu si eram s o patim rau :d

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s